Combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata

       

     Legea nr. 72/2013 

In data de 02.04.2013 a fost publicata in Monitorul Oficial Partea I, nr.182, Legea nr.72/2013 privind combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati contractante.

                  
                    Cele mai importante aspect la care face referire Legea nr. 72/2013 sunt determinarea dobanzii izvorate din contractile comerciale, nivelul dobanzii penalizatoare, termenul contractual de plata si reglementarea clauzelor contractual  si practicilor abuzive.


                 In ceea ce priveste determinarea dobanzilor, legea prevede abrogarea art. 1.017 alin.2 punctele 1 si 2 din Legea nr.134/2010 privind Codul de Procedura civila; modificare ce intervine la mai putin de doua luni de la ultima republicare a prezentului Cod de Procedura Civila.  Punctele 1 si 2 abrogate din articolul 1.017, alin.2, din noul Cod de Procedura Civila prevad:

“ Determinarea dobanzii. (1) Daca partile nu au stabili nivelul dobanzii pentru plata cu intarziere, se va aplica rata dobanzii de referinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei. Rata de referinta in vigoare in prima zi calendaristica a semestrului se aplica pe intregul semestru. (2) Creanta produce dobanzi dupa cum urmeaza: 1. In cazul contractelor incheiate intre profesionisti, de la data la care obligatia a devenit exigibila; 2. In cazul contractelor incheiate intre profesionisti si o autoritate contractanta, fara a fi necesara punerea in intarziere a debitorului: a) daca in contract a fost fixat un termen de plata, din ziua urmatoare acestui termen; b) daca termenul de plata nu este fixat in contract: i) dupa 30 de zile de la data primirii de catre debitor a facturii sau a oricarei alte asemenea solicitari de plata; ii) daca data primirii facturii sau a unei solicitari echivalente de plata este incerta, dupa 30 de zile de  la receptia marfurilor sau prestarea serviciilor; iii) daca solicitarea de plata a fost comunicata inainte de a primi marfurile sau serviciile, la expirarea unui termen de 30 de zile de la prmirea marfurilor sau prestarea serviciilor; iv) daca legea sau contractual stabilieste o procedura de acceptare ori de verificare, permitand certificarea conformitatii marfurilor sau serviciilor, iar debitorul a primit facture ori solicitarea de plata la data verificarii sau anterior acestei date, la expirarea unui termen de 30 de zile de la aceasta data.” 

 In linii mari, legea prevede ca termenele de plata contractuale trebuie sa fie de cel mult 30 de zile; prin exceptie, se poate stipula ca termenul sa fie de 60 de zile, in cazul contractelor intre profesionisti si autoritati (art.7 alin.1 din Legea 72/2013) sau mai mare de 60 de zile, in cazul contractelor intre profesionisti (art.5 alin.1 din Legea 72/2013), doar daca aceasta clauza este bine justificata si nu este considerate abuziva, asa cum prevede prezenta lege la capitolul V, art.14.

     In acelasi timp, legea interzice partilor stabilirea prin contract a datii de emitere/primire a facturii (art.5 alin.3), pentru ca “orice clauza prin care se stipuleaza un termen de emitere/primire a facturii sa fie lovita de nulitate absoluta”.

        Daca la expirarea termenului de plata, creditorul si-a indeplinit obligatiile contractual, iar debitorul nu a achitat suma datorata, cel dintai are dreptul sa perceapa dobanzi penalizatoare, care vor curge de la scandenta pana la momentul platii, conform dispozitiilor art.1535 din Noul Cod Civil.

          Conform art.14 punctul a, din Legea 72/2013, partile contractante nu au voie sa excluda posibilitatea aplicarii de dobanzi penalizatoare sau sa stabileasca dobanzi penalizatoare inferioare dobanzii legale penalizatoare, calculate potrivit art.3 din OG nr.13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatiile banesti.

         Obligativitatea de a emite facturi pentru penalitatile de intarziere este discutabila si anume in sensul ca in lege se specifica ca creditorul “are dreptul sa……”. Din punctul nostru de vedere, juridic vorbind, un drept instituit prin lege devine obligatie. Parerile sunt impartite, asa ca daca nu vor aparea si niste norme de aplicare ale acestei legi, fiecare persoana fizica/juridica va interpreta si aplica prezenta lege asa cum a inteles-o.

          La art. 10 este adusa in discutie “daunele-interese minimale” in valoare de 40 de euro. Aceasta suma va putea fi solicitata de catre creditor doar in conditiile in care acesta va initia orice procedura de recuperare a creantei, procedura care necesita cheltuiala unor sume de bani.

          
            Prevederile prezentei legi au generat deja controverse si confuzie in mediul de afaceri, firmele nestiind cu exactitate cum ar trebui aplicate unele reglementari, lasand astfel loc de interpretari.