Cauza Manea C-76/14

Solutionand cauza Manea C-76/14, CJUE a statuat ca este comunitara prelevarea unei taxe special aplicata cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate in Romania asupra unui autovehicul, taxa aplicata atat autovehiculeleor de ocazie din afara Romaniei, cat si celor de ocazie de pe teritoriul Romaniei pentru care nu s-a platit vreuna din variantele vechi ale acestei taxe. Practic, CJUE reia idea ca statele member sunt libere sa isi stabileasca propriile reglementari fiscal cata vreme acestea nu contravin dispozitiilor comunitare. Mai important este ca, in egala masura, CJUE a statuat ca este necomunitara dispozitia nationala prin care in contextual reglementarii de mai sus, autovehiculele de ocazie de pe teritoriul Romaniei pentru care s-a achitat vreuna din variantele vechu ale taxei, sunt scutite la plata taxei noi. Este, in esenta, ceea ce se sustine si in actiunile aflate pe rolul Tribunalelor din tara. Este, cu siguranta, Solutia care se va da si in problema timbrului de mediu care, sub aspect juridic, este identica.

                CJUE a retinut la paragraful 60 din hotararea pronuntata la 7 aprilie 2011 in afacerea C-402/09 – Tatu: “In plus, trebuie sa se constate, astfel, cum a subliniat in mod corect dl. Tatu, ca obiectivul protectiei mediului mentioant de guvernul roman, care se materializeaza in faptul, pe de o parte, de a impiedica, prin aplicarea unei taxe dissuasive in Romania a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 si Euro 2 si care au o capacitate cilindrica mare, si, pe de alta parte, de a folosi veniturile generate de aceasta taxa pentru finantarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet si mai coerent aplicand taxa de poluare oricarui vehicul de acest tip care a fost pus in circulatie in Romania. O astfel de taxare, a carei punere in aplicare in cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibila, nu ar favoriza piata nationala a vehiculelor de ocazie in detrimental punerii in circulatie a vehiculelor de ocazie importate si ar fi, in plus, conforma principiului poluatorul plateste". Cu alte cuvinte, poate constitui o premisa a discutiei faptul ca art. 110 TFUE nu se opune de principiu instituirii unei taxe asupra vehiculelor. Asemenea taxe exista de altfel in mai multe state membre ale Uniunii Europene. Totusi, in afacerea “Tatu”, Curtea de Justitiei a sugerat adoptarea unei taxe anuale rutiere care sa se aplice tuturor vehiculelor, in considerarea principiului “poluatorul plateste”, astfel incat sa fie evitata discriminarea vehiculelor de ocazie provenite din alte state membre ale Uniunii Europene.

                Aceasta precizare a fost utile, intrucat, in prima parte a analizei sale din afacerea “Manea”, CJUE a verificat “compatibilitatea de principiu a reglemenatrii continute in Legea nr.9/2012 si aplicate in perioada 01 ianuarie – 14 martie 2013 cu art.110 TFUE.” In context, ni se par importante urmatoarele aspecte:

• La fel ca in cauza “Tatu”, instant europeana a apreciat ca, de principiu, prin raportare la criteriile pe care este edificata, taxa pentru emisii poluante este compatibila cu art.110 TFUE. Se va observa, in context, ca in paragrafele 38,39 si 40 Curtea de Justitie se refera, prin analogie, la propriile sale constatari din afacerea “Tatu”, ceea ce intareste premisa noastra referitoare la o stransa legatura intre cele doua hotarari.
• In aceste conditii, prima concluzie a Marii Camere, argumenatat in paragrafele 41-43 din hotarare, este logica:  din moment ce discriminarea sesizata anterior in afacerile “Tatu” (perioada 1 iulie – 14 decembrie 2008), “Nisipeanu” (perioada 15 decembrie 2008 – 12 ianuarie 2012) si “Ciocoiu - Campeanu” (perioada 13 ianuarie – 31 decembrie 2012) a disparut, iar taxa pentru emisii poluante se aplica si “produselor nationale” (vehiculeleor deja inmatriculate in Romania, cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate), in abstracto, o reglementare de tipul taxei pentru emisii poluante este complatibila cu art.110 TFUE.
• Strict formal, aceasta concluzie a Marii Camere nu reprezinta o inovatie, ci un simplu exercitiu de logica. De altfel, mergand cu argumentatia doar pana la acest punct, instantele de contencios administrative fiscal au retinut deja faptul ca reglementarea fiscal aplicabila in perioada 1 ianuarie – 14 martie 2013 este compatibila cu dreptul European.

Vom observa insa ca analiza CJUE in afacerea “Manea” nu se limiteaza la aceasta concluzie. In continuarea analizei sale, judecatorii europeni au reinterat faptul ca Statul Roman are o problema semnificativa cu respectarea hotararilor anterioare ale Curtiii sau ale instantelor nationale. Astfel, cu inceperea de la celebrul art.11 din O UG 50/2008, Statul Roman a recunoscut doar partial incompatibilitatea diferitelor variante de taxe de inmatriculare cu dreptul European, propunand restituirea diferentei dintre o variant noua (ipotetica) si o variant veche (aplicata) a taxei, daca o asemenea diferenta exista.

Ceea ce retine corect Curtea de Justitie este existent unui numar semnificativ de vehicule pentru care s-a achitat dupa 1 ianuarie 2007 o variant a unei taxe de inmatriculare (taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa de poluare, taxa pentru emisii poluante in perioada 13 ianuarie – 31 decembrie 2012), taxa care nu a fost restituita din oficiu, integral si cu dobanda (fiscala, am adauga noi). Ori, conform celor retinute la paragraful 47 din hotararea in afacerea “Manea”, scutirea vehiculelor pentru care s-a achitat taxa de la plata noii variante a taxei pentru emisii poluante nu echivaleaza cu indeplinirea obligatiei Statului Roman de a respecta art.110 TFUE si constituie un element care antreneaza incompatibilitatea noii variante cu art.110 TFUE. Extrem de important, efectul discriminatoriu este subliniat in curpinsul paragrafului 48 din hotararea pronuntata la 14 aprilie 2015.

In plus, o astfel de scutire a avut ca efect sustragerea de la plata taxei in cauza a primei transcrieri, in perioada pertinenta in cauza principal, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate nationale inmatriculate in Romania intre 1 ianurie 2007 – 1 ianuarie 2013, in timp ce aceasta taxa a fost perceputa invariabil cu ocazia inmatricularii in Romania, in perioada pertinenta in cauza principal, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea in discutie, in litigiul principal, favorizeaza astfel vanzarea autovehiculelor de ocazie nationale si descurajeaza importul unor autovehicule similare.

In opinia noastra, grefata pe analiza paragarafului 48 din hotararea pronuntata in afacerea “Manea”, acest mecanism de scutire, care face ca taxa nationala sa nu mai fie aplicata tuturor vehiculelor, antreneaza incompatibilitatea Legii nr.9/2012, forma in vigoare in perioada 1 ianurie – 14 martie 2015, cu art. 110 TFUE. Daca ne raportam la paragraful 60 din hotararea pronuntata in afacerea “Tatu”, amintim mai sus, aceasta concluzie este clara ca lumina zilei, intrucat:

• Taxa pentru emisii poluante din perioada 1 ianuarie – 14 martie 2013 s-a aplicat doar unei parti din vehiculele aflate in concurenta, pe piata, si invariabil vehiculelor provenite din alte state membre;
• Principiul “poluatorul plateste” a fost nesocotit, in conditiile in care doar o parte  dintre poluatorii ale caror vehicule s-au aflat pe piata au platit taxa;
• In aceste conditii, art.110 TFUE a fost incalcat, intrucat alegerea consumatorilor a fost orientate spre autoturismele aflate pe piata nationala, cu taxa platita, in detrimental autovehiculelor similare provenite din alte state membre (pentru care, asa cum retine CJUE, taxa s-a achitat “invariabil”).        

Pe de alta parte taxa pentru emisii poluante percepute in temeiul Legii nr.9/2012, forma in vigoare in perioada 1 ianurie – 14 martie 2015 este vadit discrimininatorie intrucat: 

• Valoarea reziduala pentru vehiculele inmatriculate in perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2012 este 0, incat taxele de inmatriculare din aceasta perioada au fost restituite sau trebuie restituite, cu dobanda ( Statul Roman nu are niciun temei juridic pentru a le retine).
• Valoarea reziduala pentru vehiculele inmatriculate inainte de 1 ianuarie 2007 este de asemenea 0, intrucat nu ezista la acel moment vreo taxa de inmatriculare.

Prin urmare din interpretarea hotararii Marii Camere in cauza Manea rezulta urmatoarele consecinte:

1. Taxa pentru emisii poluante perceputa in perioada 1 ianuarie – 14 martie 2014 in temeiul Legii nr.9/2012, este organic incompatibila cu art. 110 TFUE, prin urmare magistratii vor trebui sa admita actiunile sau cererile de revizuire in care se cere restituirea acestei variante a taxei, cu dobanda.
2. Statul Roman va trebui sa reconsidere restituirea din oficiu a tuturor taxelor care nu au fost deja restituite, cu dobanzile aferente. Intrucat Curtea de Justitie nu distinge in acest sens, ar trebui supuse restituirii chiar si taxele pentru care s-a implinit termenul national de prescriptie, atata timp cat vehiculele pentru care s-a achitat taxa sunt disponibile pentru vanzare in parcul auto national.
3. Avand in vedere ca timbrul de mediu, reglementat prin Ordonanta de urgenta nr. 9/2013, are in esenta aceeasi structura si acelasi mecanism de aplicare, este clar ca intr-un viitor apropiat se va contesta si incompatibilitatea timbrului de mediu cu art. 110 TFUE, ceea ce va antrena aceleasi obligatii de restituire.
4. Suntem deci, la mai bine de patru ani de la pronuntarea hotararii Curtii de Justitie a Uniunii Europene in cauza Tatu, in acelasi punct: avem nevoie de o taxa anuala, achitata de catre toate vehiculele, in conformitate cu principiul poluatorul plateste. Astfel, jocul incompatibilitatilor diverselor creatii legislative nationale cu art. 110 TFUE va continua.

Magistratii Tribunalului Bucuresti par sa nu fie de accord cu modul in care Ministerul Mediului a interpretat decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene (respectiv faptul ca doar taxa auto perceputa in 2012 este ilegala, nu si timbrul de mediu), avand in vedere ca a admis inca din luna ianuarie cererea depusa de o persoana care si-a inmatriculat anul trecut autoturismul de a I se returna timbrul de mediu.

Astfel, prin decizia data in 9 ianuarie 2014, magistratii Sectiei a IX-a Contencios Administrativ si Fiscal a Tribunalului Bucuresti au admis cererea de anulare a timbrului de mediu platit in luna mai a anului trecut, anuland decizia de calcul si obligand Finantele Publice sa restituie suma incasata.

In motivarea deciziei se arata ca “dispozitiile art. 110 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana interzic statelor membre sa aplice direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare”.

Desi in Romania, deocamdata, nu se aplica principiul crearii precedentului, decizia Tribunalui Bucuresti va deveni universal valabila, dupa ce Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronuntat in privinta respectarii dreptului European de catre tara noastra.

Tribunalul Bucuresti si-a motivat decizia de a obliga Finantele Publice sa restituie timbrul de mediu prin faptul ca “prevederile OUG 9/2013 impun timbrul de mediu autovehiculelor aflate la prima inmatriculare in Romania, o astfel de taxa nefiind perceputa pentru autovehiculelor inmatriculate sau care au fost anterior reinmatriculate in Romania si apoi reintroduse in tara”.

''Stabilind, asadar, timbrul de mediu pentru autoturismele importate din spatiul Uniunii Europene, este evident ca prevederile OUG/2013 incalca art. 110 din Tratatul CE (fost art. 90), instant fiind obligata sa dea intaietate prevederilor comunitare, principiu statuat de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene cu prilejul solutionarii cauzei Administrazione delle finanze dellostato/ Simmenthal nr. C106/77. In raport cu aceste considerente, Tribunalul va admite actiunea, va anula decizia de calcul (…) va obliga parata la restituirea sumei de 2.484 lei actualizata cu rata dobanzii legale de la momentul perceperii taxei si pana la momentul restituirii acesteia'', se arata in motivare.

În consecinţă, din punct de vedere juridic, asemenea taxei de primă înmatriculare, taxei de poluare şi taxei pentru emisii poluante, timbrul de mediu constituie o nouă încălcare a dispoziţiilor prevederilor Tratatului de Instituire a Comunităţii Europene, fiind nelegală, discriminatorie şi îngrădeşte dreptul la liberă circulaţie a mărfurilor în interiorul Uniunii Europene.